Gheorghe Parlea in spectacolul “Testamentul – 2”

(revista “Lanterna Magică” nr. 7 – 12. 2007)

            Exista si “Testamentul – 1”. Piesa ii aparţine lui Gheroghe Urschi si a fost montata la Teatrul „Luceafarul” in anul 1992.

Spectacolul "Testamentul - 1" este o comedie cu un subiect „fierbinte” din realitatea imediata a acelor vremi, spectacolul s-a jucat in toti acesti ani cu sala plina. Eroul principal, Pricoche Sambure,  este un taran cu demnitate pe care nu-l poti amagi sau „cumpara” cu promisiuni desarte. Cei trei feciori ai sai, Iacob, Alecu si Nichita, nu-i seamana nici pe aproape. Sunt diferiti, reprezintind un spectru mai larg al contemporanilor nostri – unii sint hrapareti, altii au incercat sa se acomodeze timpurilor, iar a treia categorie ii reflecta pe ratacitii politici.

Primul interpret al lui Pricoche a fost Iurie Negoita care a jucat o suta de spectacole, mai apoi rolul a fost preluat de actorul Gheorghe Parlea care a revenit la Teatrul „Luceafarul” parca special pentru a continua „serialul” „Testamentelor”. Intre timp, si echipa de actori a suferit unele metamorfoze. Au fost introdusi interpreti noi in locul celor din prima distributie. Dar cel mai important lucru care s-a intimplat, e ca timpul nu a stat pe loc. Viata noastra, in anii de independenta si suveranitate, s-a schimbat enorm. Deci, s-a schimbat si viata personajelor din „Testament”. Asa a aparut ideea de a continua subiectul.

Astfel, la 26 mai, a avut loc premiera spectacolului „Testamentul – 2” (autor si regie Gheorghe Urschi). In distributie: Iacob – Filip Dascal, Nichita – Valentin Munteanu, Alecu – Vlad Isac, Olimpiada – Maia Tanase, Ariadna – Tatiana Bacescu, Sevastita – Stela Mierla, matuaa Gafinca – Paulina Zavtoni, Figurantul alias Nepotul – Dumitru Acria, Pricoche Sambure – Gheorghe Parlea.

Spectacolul de la „Luceafarul” a fost nu numai o premiera, ci si un prilej de a-l omagia pe actorul Gheorghe Parlea cu ocazia celor 45 de ani de scena si „ceva… mai multisori de viata”. Gheorghe Parlea, nefiind actor de profesie, a venit in teatru dintr-o mare pasiune pentru arta scenica si, in special, pentru „Luceafarul” care, de la fondare, din 1960, se facuse remarcat în toate colturile Moldovei. Studiile le-a urmat la GITIS („Luceafarul” inca nu-si deschisese propria filiala), continuind sa joace pe scena acestui faimos teatru. Unde joaca si pina in prezent alaturi de putinii actori din „garda veche” care au mai ramas in teatru: Valentina Izbesciuc, Nina Doni, Paulina Zavtoni, dupa care vin „mai tinerii” Tatiana Bacescu, Filip Dascal, Raisa Eni s.a., evident, fara sa-i „neglijeze” pe actorii tineri.

Si in noul spectacol, „Testamentul-2”, alaturi de „veteranii” teatrului: Gheorghe Parlea, Paulina Zavtoni, Filip Dascal, Tatiana Bacescu, fac echipa mai tinerii actori Valentin Munteanu, Vlad Isac, Stela Mierla, Dumitru Acris, Maia Tanase.

Spectacolul incepe pe fundalul unei muzici saltarete cu o improvizatie muta in forma de pantomima (pentru spectatorii care, poate, n-au apucat sa vada „primul episod” al „Testamentului”), apoi urmeaza prezentarea personajelor si a interpretilor, dar cu conditia ca acestia (personajele) sa spuna, sincer si deschis, ce-au facut in toti acesti ani de independenta (excepţie face doar tatal, Pricoche, despre care ni s-a spus ca a devenit un „alcagolic” si isi face de rusine copiii de i s-a dus pomina prin sat).

Spectatorii asteptau cu nerabdare sa-l vada pe acest tip declasat cind, in usa de la intrarea in sala, si-a facut aparitia Gheorghe Parlea, carunt, cu o cojocea in spate  si cu fraza „Pe mine m-a asteptati?”, insotindu-si spusele cu cel mai fermecator zimbet posibil. Acest zimbet i-a inseninat fata de mai multe ori pe parcursul spectacolului, chiar si atunci cind ii acuza cu fraza „Cine, acestia? Pai, ei….” pe neispravitii sai feciori.

Miezul actiunii porneste de la o farsa, pusa la cale de matusa Gafinca pentru a-i reanima nitel pe feciorii lui Pricoche, dar si pe nurorile acestuia.  S-a zvonit, deci, printr-un vecin cam handicapat, ca batrinul ar avea bani si inca multi, pe care-i da cu imprumut si cu procente satenilor. Ei bine, din aceasta clipa lucrurile s-au schimbat radicali. Feciorii si nurorile au devenit de nerecunoscut! Incepe adevarata comedie, care a declansat cascade de ris, joc halucinant, dar si firescul unor stari, a unor trairi.

Gheorghe Parlea a stralucit in aceasta seara, „strajuit”, poate, si de umbra lui Dumitru Caraciobanu, cum a mentionat in final, regizorul Ion Ungureanu, si de amintirea primilor pasi facuti pe scena „Luceafarului” cind l-a inlocuit pe, se parea, de neinlocuitul, Dumitru Fusu in rolul lui Raducanu din spectacolul „Nota 0 la purtare”, de prezenta in sala a actritei Nina Voda-Mocrec, dar si a spectatorilor care l-au vazut de-a lungul anilor jucind cele mai diverse roluri. Gheorge Parlea a demonstrat ca poseda un inalt diapazon de joc – trairi psihologice, grotesc, intelepciune, naturalete, durere,  ca are scoala, clasa, tinuta si un simt fin al comediei.

E pacat ca acest simt nu-si gaseste continuitate intr-o serie de monologuri, scenete sau alte forme de teatru, film in cadrul unor proiecte de durata fie la Televiziunea Publica din Moldova, fie la alte canale de televiziune.

Scena, inclusiv scena din scoli, spitale, alte scene, a devenit, cu anii, neincapatoare pentru un talent ca al sau si, desigur, pentru tandemul, cunoscut si apreciat, Gheorghe Parlea – Gheorghe Urschi.

Larisa UNGUREANU.