Privire istorică

        În 1960, ca rezultat al marelui dezgheţ politic şi al unei necesităţi stringente de crea un teatru pentru copii şi tineret, la Chişinău se naşte un nou teatru – “Luceafărul”. (Chiar de la apariţie, el se evidenţiază pe vastul fundal teatral al întregului imperiului sovietic). Proaspăt sosiţi de la Moscova, unde clocotea viaţa dezidentă, luceferiştii sunt receptivi la cerinţele estetice ale timpului şi apţi de a le raporta la cele însuşite la şcoala de teatru “B.V.Şciukin”. Tinerii I. Ungureanu, S. I. Şcurea, I. Todorov, D. Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, V. Izbeşciuc, E. Todoraşcu, V. Constantinov, G. Rusu, A. Pogolşa, V. Grigoriu, P. Iaţcovschi, I. Gore au constituit cotitura radicală spre originalitate şi originile teatrului basarabean.

       Temperamentul specific al moldovenilor s-a întâlnit cu aspiraţiile lui E. B. Vahtangov pe acelaşi teren latin al comediei Dell Arte, ceea ce le-a permis studenţilor să-şi însuşească perceptele şcolii “Şciukin” în modul cel mai organic. Artei populare româneşti nu-i este străină nici teatralitatea deosebită şi nici abilităţile  personajelor din comedia italiană.

       Politica repertorială a teatrului se axează pe o bună dramaturgie universală, clasică şi contemporană şi pe noile creaţii dramatice ale scriitorilor moldoveni. Teatrul “Luceafărul” devine în anii 60-70 un epicentru al mişcării teatrale din republică, în jurul căruia se adună cele mai strălucite talente ale timpului: dramaturgii: Aureliu Busuioc, Andrei Strâmbeanu, Ion Podoleanu, pictorii: Valentina Rusu-Ciobanu, Glebus Sainciuc, compozitorii Mihai Dolgan, Eugeniu Doga, poeţii Emil Loteanu, Alexei Marinat etc.

       Trăsăturile definitorii ale  regiei (practicate în special de Ion Ungureanu, Sandri-Ion Şcurea, Ilie Todorov): tendinţa spre o formă strălucită a spectacolului; grija ce o manifestau pentru improvizaţiile actoriceşti şi mişcarea continuă a acţiunii scenice; tentaţia de a distruge iluzia teatrală; căutarea unor noi forme de comunicare cu spectatorii; formarea unui teatru de sinteză în care s-ar manifesta toate calităţile actoriceşti se manifestă  în spectacolele: “Vicleniile lui Scapin”, “Costumul de nuntă”, “Chiriţa în provincie”, “A douăsprezecea noapte”, “Intrigă şi iubire”, “Minodora”, “Radu – Ştefan Întâiul şi Ultimul” etc. Teatrul a avut de profitat în urma sintezei reuşite a principiilor însuşite la şcoala de profil cu psihologismul fin din “Pescăruşul” sau cu estetica meyerholdiană din “Jucătorii” sau “O noapte furtunoasă”.

       Legătura cu şcoala “Şciukin”, menţinută de P.  Zavtoni, S. Haret, M. Doni, L. Dimitriu, Gh. Urschi, S.Cocârlă, Gh. Pârlea, I. Pâslariuc, V. Savca şi alţi actori din noua generaţie, continuă să fie un element motor în crearea unui nou stil de joc şi montare în scenă. Călăuzit de ideile lui Vahtangov “Luceafărul” cunoaşte cea mai strălucită perioadă a vieţii sale (1960-1970), când dă dovadă de talent şi de curaj civic.

       După această perioadă teatrul intră într-o criză de creaţie şi plonjează în căutări de expresie. Lupta unor regizori pentru a deţine fotoliul directorului, împărţind  trupa în două tabere şi cerinţele timpului de a ideologiza teatrul, distrug aura benefică în care a activat teatrul aproximativ 12 ani. Procesul de creaţie este marcat de oboseală şi  căutări artistice, care, însă nu dau rezultatele aşteptate.

       Conform unui plan al Ministerului Culturii din Moldova, pentru a revigora trupa teatrului, la Moscova sunt trimişi la studii, la aceeaşi şcoală teatrala “Şciukin” un nou grup de tineri.

        La sfârşitul anilor 80, actorii Petru Vutcarău şi Mihai Fusu, reprezentanţii celei de-a treilea promoţii a şcolii moscovite, deveniţi pe parcurs regizori, intră în conflict cu trupa de bază a teatrului “Luceafărul”, aceasta având naivitatea să creadă că mai păstrează tradiţiile vahtangoviste atunci când copie realitatea. Teatrul spre care regizorii tind pătimaş este cel care ne aduce la izvoare, la arhitetipuri, care exprimă marile adevăruri primare. Ambii consideră că spectacolul trebuie să prezinte un ansamblu, reunind toate formele expresiei dramatice. Nu-şi doresc decât montări spectaculoase în care cerebralitatea şi pantomima fac o alianţă fericită. În 1989 Vutcarău şi Fusu încearcă să-şi materializeze ideile într-o nouă redacţie a spectacolului “Aşteptându-l pe Godot” al scenei basarabene, care finisează cu dispersarea de “Luceafărul” şi  inaugurarea în anul 1991 a Teatrului “Eugene Ionesco”.

        În 1994 Mihai Fusu se întoarce în teatrul unde şi-a început cariera scenică, de data aceasta  în calitate de director artistic, decis fiind să îmbine “tradiţia “Luceafărului” din anii 60 – cea de teatru cult, rafinat, estetic, sensibil, modern şi în acelaşi timp clasic - cu noile tendinţe şi realizări ale teatrului universal”.

       “Azi, - susţine Ion Ungureanu, - asistăm la o tentativă de renovare a “Luceafărului”, aparţinând tinerilor actori şi celor din vechea gardă, vorba lui Shiller, nu şi-au uitat visurile din tinereţe”. Tendinţa lui Mihai Fusu nu s-a soldat cu un triumf al ideilor, teatrul rămânând la un moment dat cu trupa împrăştiată şi fără repertoriu.

       În 1998, în funcţia de director artistic al teatrului este desemnat tânărul şi proaspătul absolvent al Institutului de Arte, şcoala de regie a lui Veniamin Apostol, Boris Focşa.

        Odată cu venirea acestui regizor, Teatrul “Luceafărul” înscrie o nouă şi originală pagină în istoria sa. Are loc revigorarea trupei. Se creează o atmosferă de conlucrare benefică între generaţii de actori. Regizorul asaltează vârfuri ale operelor literare universale, înregistrând succese notabile atât în faţa  publicului spectator, cât  şi a  criticii de specialitate. 

        Prima sa realizare scenică (“Înţeleptul” de A.N.Ostrovski) demonstrează maturitatea la care se expune tânărul creator, dând speranţe reale pentru fortificarea şi înscrierea teatrului într-un circuit teatral universal.

        Stagiunea 1999-2000 nu este una obişnuită pentru “Luceafărul”. La 10 octombrie cu premiera spectacolului “Ciuleandra” după L. Rebreanu (regie – B. Focşa) s-a deschis cea de-a 40-a stagiune. E un adevărat remix al anilor 60, teatrul se înscrie într-o estetică europeană cu reminiscenţe de tradiţie teatrală autohtonă

        “Ciuleandra”, spectacolul de factură psihologică, plasat în cadrul unei convenţii inteligibile, este relevant prin faptul că se concentrează la vibraţiile interioare, punând în valoare creaţia actorului, lucru care demult nu s-a produs în teatrele noastre.

         “Ciuleandra”  a fost apreciat la Simpozionul Internaţional de Teatru “Valoarea artistică şi cea comercială în actul spectacular”, care tocmai îşi desfăşura lucrările (10-13 octombrie 1999) sub semnul Teatrului “Luceafărul”, având invitaţi de calibru din Kent (SUA), Budapesta, Bucureşti, Moscova, Lvov.

         În teatru montează scriitorul actorul şi regizorul Gheorghe Urschi, care înscrie în repertoriu montările “Testamentul” şi “Testamentul II”, spectacole-comedie de casă, de un succes ireproşabil la public. De asemenea, repertoriul se îmbogăţeşte cu spectacole pentru copii: “Crăiasa zăpezilor” , “Prinţesa şi porcarul”, “Pricipesa Ivonna”, “Cenuşăreasa”.

         Un succes răsunător îl constituie spectacolul “Mascarada” după  Iu. Lermontov, în regia lui Boris Focşa. Premiera spectacolului a avut loc la 25 martie 2002. Această realizare scenică a fost distinsă cu Premiul Mare în cadrul Festivalului Internaţional “Belaia Veja”, Brest (Belarus), a fost nominalizat la Gala Premiilor UNITEM, ediţia 2002 la compartimentul Cel mai bun regizor, Cel mai bun designer de costume, Cel mai bun spectacol. De asemenea, spectacolul a participat la Festivalul Internaţional de teatru din Trabzon, Turcia, la Festivalul Internaţional de teatru din Riga, Letoania. Conform criticii de specialitate de la noi şi din străinătate, spectacolul “Mascarada” este considerat o performanţă a teatrului modern în general, fiind realizat în maniera teatrului de imagine, ce are un impact puternic asupra publicului din orice colţ al lumii. Spectacolul este realizat de tineri actori (studenţii a. III de la facultatea Arta Teatrală a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, clasa regizorul Boris Focşa), care dau dovadă de un înalt profesionalism.

         Altă montare semnată de acelaşi regizor din 4 mai 2003 - ”Istoria din cartierul de Vest” după A.Laurents, realizată într-o manieră contemporană cu tuşe evidente ale preocupărilor tineretului de cartier, un spectacol-muzical cu dans şi atmosferă caracteristică lumii de noapte, a haimanalelor de stradă.  Fiind prezentat spectacolul la Festivalul Internaţional “Belaia Veja” din Belarus, din septembrie 2003, a fost distins cu premiul special al Jurului.

         În contextul teatral general remarcăm ascensiunea acestui teatru cu o formidabilă echipă de actori: Avelin Tabarcea, Stela Mierlă, Dumitru Acriş, Iulian Ursu, Vladimir Isac, Rodica Mereuţă, Veceaslav Mereuţă, Iulia Bordeianu etc.

        Alte două montări: “West Side-story” după Lawrens, realizat în stilul rapp-ului american, o montare dinamică, cu elemente ale durităţii, care se dizolvă într-o temă de dragoste a la “Romeo şi Julieta”. Deşi continuă estetica teatrului de imagine, abordează elementele distinctive ale teatrului chinez, pledând pentru preceptele biblice, “ cele 10 porunci”, într-o lume care se pierde într-o condiţie şi o atmosferă a autodistrugerii.

        Spectacole precum „Macarada” de M. Lermontov, „Surâsul unei nopţi de vară” de I. Bergman, „Omul cel bun din Sîciuan” după B. Brecht şi „Romeo şi Julieta” după W. Shakespeare sunt emblematice pentru trupa Teatrului „Luceafărul”. Un loc deosebit în repertoriul teatrului îl deţin spectacolele dedicate generaţiei în creştere.

        Spectacolul „Opera de trei parale” după Bertold Brecht, care a fost montată în 2006 deschide o nouă etapă la Teatrul „Luceafărul”. Spectacolul care conţine şi elemente de muzică şi dans a reprezentat Republica Moldova la Festivalul Internaţional de Teatru Experimental din Cairo (Egipt), care a avut loc în perioada 10 – 20 septembrie 2006.

        În 2006, colectivul Teatrului Republican „Luceafărul” a omagiat două decane de vârstă ale teatrului, actriţe care au contribuit, prin activitatea lor, la prestigiul şi bunul nume al „Luceafărului”, este vorba de actriţa Nina Doni (Maestru în artă) care a împlinit pe 9 mai 2006 vârsta de 70 de ani şi de actriţa Paulina Zavtoni (Artistă emerită) care, pe 26 octombrie a aniversat 65 de ani de la naştere şi pe care le regăsim în spectacolele incluse în repertoriul curent al teatrului. Tânăra trupă a teatrului le-a sărbătorit cu tot onorul pe îndrăgitele actriţe, exprimându-le toată recunoştinţa şi respectul pentru sacrificiul lor pe altarul artei, dar şi pentru faptul că prin ceea ce au făcut, dar şi pentru activitatea pe care o desfăşoară  în prezent, sunt un exemplu demn de urmat.

         Pe parcursul anului 2006, Teatrul „Luceafărul” a realizat trei montări după piesele: „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, „Turandot” de Carlo Gozzi şi „Piciul şi Carlson” de A. Lindgren, spectacole remarcate atât de publicul simplu, cât şi de critica teatrală şi care au avut un larg ecou în presa de specialitate. Pe lângă noile montări, pe scena teatrului se joacă cu succes şi montările din alte stagiuni, echipa prezentând săptămânal 3-4 spectacole pentru maturi şi 2 pentru copii.

        În primăvara lui 2007, spectacolul ”Opera de trei parale” a fost desemnat Cel mai bun spectacol al anului la Gala UNITEM care a avut loc în primăvara acestui an.

         În 2007, regizorul Boris Focşa montează „Livada cu vişini”, după A. P. Cehov – un spectacol care vine să întărească reputaţia „Luceafărului” drept teatru de repertoriu.

         2008 mai aduce o premieră la „Luceafărul”, dar şi în teatrul românesc. Este pentru prima dată când poemul lui Mihai Eminescu, „Lucafărul”, vede lumina rampei. Şi unde era mai potrivit să se întâmple acest lucru decât la Teatrul „Lucafărul”? Este prima dramatizare şi montare a poemului eminescian în spaţiul românesc.

         În luna mai, 2008, Teatrul a participat la Festivalul Internaţional de Teatru a ţărilor riverane Bazinului Mării Negre, or.Trabzon  (Turcia), cu două spectacole „Opera de trei parale” după  B.Brecht şi „Livada cu vişini” de A.P.Cehov ,regia B.Focşa.

        În luna septembrie a aceluiaşi an, trupa a prezentat spectacolul „Luceafărul” după M.Eminescu la Festivalul Internaţional de Teatru „Belaia Veja 2008” din Belarus.

         În perioada 4-11 octombrie 2008, Teatrul  Republican „Luceafărul” a participat la Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii „100,1.000, 1.000.000” din Bucureşti cu spectacolul „Vrăjitorul din OZ” după F.Baum, în regia lui C. Pavaloi.

         În 2009, Teatrul „Luceafărul” demonstrează încă odată că este un deschizător de cale. Pentru prima dată pe o scenă de teatru din Chişinău este montat un spectacol de cabaret – „Cabaret Jacksonville”. Este un spectacol pentru care regizorul Boris Focşa colaborează cu cei mai buni specialişti în domeniu: Dorel Burlacu – muzică, Stela Verebceanu – costume, Adrian Suruceanu – scenografie. Aşa cum presupuen un spectacol de cabaret, actorii dansează şi cântă în timp real, iar publicul gustă şi apreciază acest lucru.

        „Cabaret Jacksonville” este un spectacol în spectacol, unde personajele sunt puse în faţa dilemei: dragoste sau pasiune, destin sau ironia sorţii? Pe scena şi în culisele acestui cabaret se consumă intrigi şi pasiuni, se infiripează şi mor iubiri. Personajele care denunţă prin cântec şi dans toate viciile omeneşti, sunt ei înşişi protagoniştii sau prizonieri ai acestor vicii şi drame.

        În perioada 1-8 iunie, 2009, la Moscova s-a desfăşurat a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru „Slaveanskii Veneţ”, la care au participat 12 teatre din Rusia, Bulgaria, Belarus, Republica Moldova, Estonia, Ucraina. „Slaveanskii Veneţ” este un festival bienal şi ediţia din acest an a fost marcată de creaţia lui N.V. Gogol, de la naşterea căruia s-au împlinit 200 de ani.

        Republica Moldova a fost reprezentată la acest festival de Teatrul Republican „Luceafărul”, care a prezentat spectacolul „Mascarada” de M. I. Lermontov. „Luceafărul” a revenit acasă cu trei premii de la acest festival: premiul pentru Cea mai originală realizare scenică a spectacolului „Mascarada”, premiul pentru Cea mai bună interpretare a rolului Nina, care a revenit actriţei Stela Focşa şi premiul pentru Cea mai bună interpretare a rolului lui Arbenin, care a venit actorului Veaceslav Mereuţă. Organizatorul festivalului este Teatrul Dramatic „Perovski”, care a prezentat în cadrul festivalului la fel spectacolul „Mascarada” şi a luat Grand Prix-ul.

         La sfârşitul anului 2009 la „Luceafărul” este montat un spectacol pentru copii a cărui premieră este aşteptată, deopotrivă, de copii şi adulţi. Este vorba de „Aladin” după „O mie şi una de nopţi”, versiune scenică şi regie Stela Focşa. „Aladin” este un spectacol pe care vin să-l revadă atât copiii, cât şi părinţii şi buneii lor. Mai mult chiar, aceştia solicită administraţiei teatrului să includă mai des în repertoriu acest spectacol.

         Spectacolelor pentru copii li se acordă o atenţie sporită la „Luceafărul”, pornind de la ideea că dragostea pentru teatru şi gustul estetic trebuie educate de timpuriu spectatorului.

         În ajunul jubileului de 50 de ani, „Luceafărul” rămâne a fi un teatru tânăr, păstrând elanul şi forţa specifică vârstei tinereţii.