Livada cu vişini

Binecunoscuta piesă a lui Cehov, „Livada cu vişini”, a devenit simbolul regretului după o lume pierdută şi a căpătat, în consecinţă, diferite interpretări pornind de la această identificare.

Spectacolul poate fi perceput ca istoria unei familii cu viii şi morţii ei, ca o permanentă balanță între trecut şi viitor (timpul nu mai are o reprezentare liniară după descoperirea teoriei relativităţii şi a mecanicii cuantice), între realitate şi fantastic, o poveste cu relativi învinşi şi învingători.

La fel ca acum mai bine de 100 de ani, când apărea la începutul unui nou secol, fără să-şi fi pierdut de-atunci nimic din relevanţă, ”Livada de vişini” a intrat în mileniul trei triumfătoare. E montată de foarte mulţi artişti, re-interpretată, citită printre rânduri. Nici un topor n-a reuşit să o distrugă, în ciuda zgomotului pe care l-au făcut din când în când. Intuiţia genială a lui Cehov, care a topit în această piesă toate angoasele omului în prag de schimbare, toate spaimele lui în faţa noului – fie că e vorba de proprietăţi sau de sentimente (căci Lopahin, cel care câştigă licitaţia, o pierde pe Varia, nefiind în stare să-i ceară să rămână, să devină a lui) -, a înzestrat-o cu un scut ce o protejează invizibil. Un scut ce nu va dispărea atâta timp cât oamenii vor fi oameni.

Premiera spectacolului – 5 mai 2007